sâmbătă, 14 iunie 2008

de viata mai scapi, da` de moarte ba

acu` catva timp m'am uitat la tampenia aia de pseudofilm - "poveste de cartier", sperand ca mai sunt copii in ziua de azi cu gusturi in materie de filme.
m'am inselat.
des gouts et des couleurs on ne discute pas.
discutam despre cat is eu de fraiera.
aveam "california dreamin`" pe calculator de muuult timp si nici nu am avut obrazul sa ma uit peste el.
ce'am avut si ce'am pierdut.
am avut multe expierente neplacute (vorbind de filme) si am pierdut un film al dracului de bun.
de ce mi'a placut?
pentru ca nu picteaza realitatea in roz, nu are happy ending, nu abunda minunile.
e o realitate mai reala decat o vedem noi in viata de zi cu zi.
fiecare personaj reprezinta o tipologie, cu specific romanesc.
familia lu` Doiaru are destule "calitati" mioritice, incat o putem considera familie tipic romaneasca.
per total ma consider castigata. daca eram mandra de romani pentru performantele sportive, acum is mandra si de cele cinematografice.
pacat de Cristi Nemescu si de Andrei Toncu (inainte de accident i s'a propus lucreze pentru un film a lui Coppola).
cum ti'e viata...da` cum ti'e moartea.

le: acum imi dau seama de ce oamenii prefera telenovelele. le place sa viseze. vor sa vada in filme viata perfecta pe care ei nu au avut'o, nu o au si nici n'o sa o aiba vreodata. cred ca monotonia si saracia din viata reala o sa dispara odata cu aparitia lui jose armando in bratele mariei. trist.
Publicat de aldehida la 17:11 |  
categorii: , ,

0 comentarii:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)